Where do you go nobody knows

In dimineata asta nustiu de ce m-am trezit pe ritmurile celor de la Coldpley in cap. Mai exact cu "God put a smile up on yor face" care incep cu "Where do you go nobody knows". O piesa ce reflrcta putin nonsens, nonsens al omenirii,al lumii asteia nebune de care eu ma agat cumva, nereusind nicicum sa ma atasez mai mult de ea. Asa ca pornesc spre statia de autobus fredonand in minte, where do you go nobody knows... where do you go nobody knows... Si dai si dai... Singur in statie, ca niciodata... Vine autobusul. Fac semn. Opreste.Ma urc, arat cardul de calatorie la cititorul de langa soferul vesnic inchis in cusca lui, de parca-ar fi un criminal in serie, inconjurat cu geam securizat, rupt parca de ceilalti si trec mai departe, grabit cumva, fredonand in minte acelasi refren. Mi s-a parut ca soferul a zis ceva. Ma intorc si intreb: sorry, you say samthing? La care acesta raspunde: Yes! where do you go? Eu confuz, neasteptandu-ma la astfel de intrebare, deja intrat intr-o oarecare monotonie a calatoriei, raspund gandindu-ma, O2 Center si merg mai departe cautandu-mi loc. In dimineata asta ma simt ca in romanele lui Kafka...