Accidente

Cred ca am avut in viata mea cele mai multe accidente rutiere posibile. Sigur ca nu e un lucru cu care sa ma laud, dar totusi, scriu aici ca poate asa o sa ma opresc.
Primele au fost cu motocicleta. Fara cazaturile normale as putea zice ca primul a fost cu bunica-meu, Dumnezeu sa-l ierte, un om foarte drag mie (cel mai firav accident) cand dupa ce m-am certat cu maica-mea ca mi-a luat cheia de la motor ca sa ma poata prinde la pus cartofi, am pornit motorul cu surubelnita si am plecat la Tg. Mures, fara permis, fara 18 ani la cel mai bun prieten al meu datorita caruia sunt acum in Tg. Mures si ma mandresc cu asta! La intoarcere, m-a prins ploaia, o ploaie infernala, foarte urat. Intoarcerea de la Tg. Mures, insemna destinatia Toplita, nicidecum Dumbrava, unde trebuia dupa mintea mea sa raman la matusa-mea fie iertata si ea si sa-mi gasesc de lucru. Dar socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ pentru ca la Galaoaia, m-a oprit politia: de ce nu opresti motorul m-au intrebat, nu porneste las ca te impingem. Imi era groaza sa scot surubelnita pur si simplu, dar nu aveam ce face si in stupoarea mea am scos-o din buzunarul din interior si am oprit motorul. Actele la control! ignorand faptul ca am oprit cu surubelnita. Partea si mai grea era pentru mine acum, le-am dat talonul, buletinul si cartea tehnica, permis pauza.
-Permis n-am!
-Cum?
-Nu am.
-Ma tu n-ai nici 18 ani, unde mergi?
-La Toplita, la matusa-mea
Le-am explicat cu lux de amanunte ce s-a intamplat, cum m-am certat cu parintii...
M-au amenintat cu inchisoare, dosar penal si nu mai stiu ce, m-au speriat bine, dupa care mi-au spus:
-Ia-ti actele si dute acasa, da acasa ca de nu venim dupa tine!
Am ramas tampit, nu stiam cum sa le multumesc, am pornit motorul am intors si am plecat spre Dumbrava.
Era deja tarziu, vre-o 10 noaptea cand am ajuns in sat unde bineinteles m-am oprit la bufet sa vad cine-i pe-acolo. Bunicu.
-Nepoateee(baut bine)esti co mobra?
-Cu motocicleta, ti-am mai spus de mii de ori ca asta nu-i mobra!
-Ye cu mobra, hai du-ma acasa (foarte batjocoritor)
-Bine, hai i-am raspun eu imbufnat, mai aveam chef sa stau
Era schiop de-un picior saracu si in varsta de peste 80 de ani, nu putea sa se urce pe motor dar l-au ajutat pretenii ce erau pe-acolo. Eram scos peundeva, nu trebuia sa ma mai duc acasa unde saracii ai mei, ca intre timp venise si taica-mio, care cand am plecat nu era pe-acasa, ca altfel nu prea cred ca-mi permiteam eu asa ceva, erau disperati, inafara de el care radea pe bune, dupa cum mi-a spus maica-mea mai tarziu, desi nu mi-l prea imaginez.
Asa ca ajunsi acasa la bunica-meu, nu am apucat bine sa opresc, ca asta sa se deie repede jos, motorul era foarte greu MZ 250, si in avantul lui de a se da jos am czut amandoi sub motor, eu nefiind in stare sa-l mai tin. Accident mare nu a fost, s-a julit batranu` putin la piciorul defect si l-am scos foarte greu de acolo. Am dormit la ei si dimineata cand ai mei erau deja informati de bunica, a urmat accidentul cel mare: datul ochilor fata in fata cu ai mei.
Acum imi dau seama ca daca-ar fi sa scriu detailat nu mi-ar prea ajunge blogul asta, ca numai la cele mentionate mai sus mi-au scapat multeee intamplari cel putin haslii, ca prin mures am intrat pe contrasens, ca am ramas fara benzina, fara bani...
Dar continui cu urmatorul meu accident tot cu motocicleta, de data asta putin mai grav find ca eram cu sora-mea cu Nana pe care am reusit s-o bag o saptamana in spital. Era vina ei ca era in pantaloni scurti, daca era ca mine in blugi statea doar doua zile in pat acasa.
Au trecut cativa ani, nu multi vreo 2-3 si intre timp m-am mutat la mures unde mi-am gasit loc de munca, mi-am facut permisul de conducere categoriile A,B sa pot umbla linistit ca toti oamenii. Am ajuns la o firma unde montam alarme auto si intre timp Marcel, seful deacolo m-a distribuit pe alarme de imobile impreuna cu un fost coleg dandu-ne masina de servici. Nu i-am zis ca n-am prea condus, dar ma descurcam imi placea foarte mult. Nu o sa uit niciodata frustrarea colegului meu cand seful deacolo mi-a dat mie masina inloc sa i-o deie lui care inainte fusese sofer de maxitaxi (asta asa ca mi-au murit laudatorii). Intr-o buna zi masina de serviciu s-a stricat si trebuia sa mergem undeva sa montam o alarma si asa ca Marcel ne da Pasatul, masina lui personala proaspat luata. Era super, nu mai condusesem asa ceva pana atunci. Am mers la destinatie de data asta cu un alt coleg, am montat alarma si la intoarcere ma rugat sa-l las sa conduca sa vada si el cum merge. Sigur, zic eu. Zis si facut. Se tot mira de frane, cat de bine prind, numi ca la intrare in oras la o trecere de pietoni cineva cu o dacie cu carlig pune frana, colegul pune frana si se opreste aproape pe loc, ca doar prindeau atat de bine franele si dupa care ia piciorul de pe frana si intra brusc in carligul daciei spargand radiatorul de clima si bara fata. Dar asta afost accidentul lui, al meu a urmat la vre-o 6 ore dupa cu aceiasi masina, cand dupa ce s-au rezolvat actele cu accidentul seful vine cu noi, lasandune la alta lucrare conducand el ne mai avand incredere in nimeni parcand masina in fata unui stalpisor de vre-o 50 cm inaltime, ne arata ce avem de lucru si cheama pe sotia lui sa vina dupa el. Era seara cand am terminat, incarcam sculele si ma urc la volan, directia firma. Bag in viteza 1 si incerc sa pornesc, nu merge, ma gandeam ca ceva s-a mai stricat si accelerez putin mai tare, dupa cre masina scapatrecand ca de-un hop. Mi-am dat seama ca am agatat ceva, opresc si vad stalpisorul in fata caruia a parcat sefu masina, ce a mai ramas dim bara fata plus aripa dreapta distruse! Nu mai povestesc ce a urmat, inca mai am multe accidente si deabea acum incepe grosul.
Acum 7 ani m-am mutat la firma la care lucrez si acum,iar timp de aproape un an nu am prea mai condus si trebuia, asa ca mi-am schimbat MZ-tul batran care nu prea mergea cu o Yawa cu care am reusit performanta sa intru intr-o gramada de nisip nesemnalizata in urma orbirii de catre o masina ce vene din sens opus cu faza lunga aprinsa. Am sarit ca-n filme, m-am ridicat, am oprit motorul care inca mergea ceea ce m-a bucurat, am indreptat aripa ce era indoita, l-am pornit si am gonit spre Dumbrava unde imi propusesem sa merg. Am ajuns acasa, bineinteles fara sa-i anunt pe ai mei inainte ca merg. Mama a auzit motorul si a iesit afara:
-Tulvai Doamne, da ce-i cu tine baiete!?
-Ce, am raspuns eu nedumerit
-Ce-ai patit ma?
Am intrat in casa si am vazut ca-s plin de sange pe fata, nu am simtit nimic pana atunci, abea atunci mana a inceput sa ma doara ingrozitor. M-am spalat, iar mama m-a lecuit cu ce avea ea prin casa, am rabdat o durere ingrozitoare de mana toata noaptea iar a doua zi m-am dus la spital unde mi-au pus mana in ghips si mi-au curatat fata de pietricele. Am stat doua luni cu mana in ghips, tmp in care binenteles ca am condus motocicleta si in care m-a oprit politia pentru ca am intrat in radar, dar am fost smecher si mi-am pus casca in mana pe care aveam ghipsu ca sa nu vada. Si n-au vazut.
Urmatorul accident a fost la Sibiu cand conduceam o dubita iar un sofer de 77 de ani care nu purta ochelari mi-a agatat cu scara improvizata a rabei ce o conducea toata partea stanga a masinii.
A trecut o perioada buna, in care am condus mult si nu am mai facut accidente, cred ca vre-o 2-3 ani dupa care mi-am luat BMW e30, visul meu, trebuia sa se schimbe ceva in viata mea de sofer, devenise prea monotona, asa ca ce mi-am zis eu intr-o noapte, hai sa fac drifturi pe la spital si am intrat cu bunatatea de masina in copac.L-am reparat si la scurt timp imi sterge un tir stanga masinii: aripa stanga plus bara fata distruse.
Masina firmei:
-accident Arad
-accident Vintu
-accident Medias
La ultimile nu intru in detalii.
Toata viata mea am fost un apucat si n-am de gand sa schimb asta niciodata si nu ma intereseaza pretul si numai pentru simplul motiv ca ma urasc daca ma vad comod, cu mainicile suflecate, fara probleme si deasupra tuturor!

din Cioran

"A NU MAI FI OM

Tot mai mult ma conving ca omul este un animal nefericit, silit sa-si gaseasca o modalitate proprie de viata, asa cum natura n-a mai cunoscut inaintea lui. De pe urma asa-zisei lui libertati, sufera mai mult decat dupa cel mai mare prizionerat posibil in existenta naturala. Si atunci nu ma mir de ce omul ajunge uneori sa invidieze o floare sau o alta planta. A voi sa traiesti ca o planta, sa cresti inradacinat, inflorind si uscandu-te sub soare in cea mai deplina inconstienta, a dori sa fii o parte intima din fecunditatea pamantului, o expresie anonima a cursului vietii este a fi disperat de rosturile si sensul omenirii. Si de ce sa nu schimb o floare? Cunosc ce inseamna afi om, a avea idealuri si a trai in istorie. Ce mai pot astepta de la asemenea realitati? Este desigur mare lucru a fi om; incerci una din cele mai serioase tragedii, o drama aproape monumentala, caci a fi om inseamna a vietui intr-o ordine de existenta cu totul noua, mai complicata si mai dramatica decat cea naturala"