Se apropie vara

Nimic nu e mai frumos pe lumea asta decat o duminica insorita in care dupa ce te-ai trezit, t-ai baut cafeaua si ai mancat iesi in spatele blocului sa vezi ce-ti mai face masinuta! Vezi ca e prafuita, te uiti in portofel si iti dai seama ca mai ai bani de o spalare, un pachet de tigari, un suc si 5o de lei pentru benzina, ce poate fi mai perfect?! Nimic.
Te urci la volan si pui piesa:



apoi pornesti spre spalatorie aprinzandu-ti o tigara. Ajungi acolo si in timp ce angajatii scot presurile, dau cu aspiratorul si i-ti umple masina de spuma(intotdeauna mi-a placut mirosul de spuma pentru spalat masini) te apuci sa iti suni prietenii programand o iesire cu masinile, la un suc unde putem vorbi de-ale noastre: turbine, cai putere, evacuari... ore in sir...


Furia



Nu am inteles niciodata de unde am capatat acest dar napraznic,aceasta orbire necontrolata, aceasta nenorocire care ma distruge incetu cu incetu. Parintii si bunicii mei sunt oameni la locul lor si nu au avut nici un fel de probleme in sensul asta si atunci ma gandesc, oare ce o fi cu mine, oare de ce sunt atat de diferit de neamul din care ma trag, ce m-o fi adus in starea asta imponderabila?
Am fost trimis la psiholog de cineva foarte apropiat. Ca un om ascultator ce sunt m-am dus la medicul de familie si am cerut s-ami faca o trimitere la psiholog, putin rusinat, recunosc! A vorbit destul de frumos cu mine, observandu-mi jena mi-a spus ca nu am de ce sa imi fac probleme finca o gramada de lume vine cu probleme de genul acesta. Mi-a dat trimiterea, am bagat-o in geanta si am pornit spre casa fara sa ma uit pe ea, odata ajuns acasa am scos trimiterea din geanta dand o privire peste ea, era o trimitere la "psihiatru". La dracu! Oi fi io nervos,oi fi io fioros dar inca nu cred ca am inebunit s-au pur si simplu o fi gresit tanti cand mi-a dat trimiterea!? Nu m-am mai dus nicaieri mintind ca am fost si ca acum ma simt mult mai bine si ca de abea astept urmatoarea vizita... Acum imi ascund nervii, imi controlez furia si nu o las sa ma controleze ea pe mine! Ma credeti? Eu nu!
Nu cred in americani, in psihologi, in vraci, in vrajitori, in ghicitori dar cred intr-un film bun(am vazut unu aseara cu buget redus"Ink"), in prieteni, in colegi si in nimic


Acasa dupamasa


Ascult manele pe OTV si in același timp citesc Cioran.
Mă intreb, oare de ce fac chestia asta, de dragul de a fi diferit, de dragul de a fi teribilist? Nu. Sunt singur in casa și nu știe nimeni ce fac, așa ca nu ar avea rost... Sau ca oricum scriu pe blog și o să fiu apreciat pentru felul meu unic! Toti ne dorim sa fim unici, altfel... Deci e posibil și asta, nu știu ,habar nu am ce-i cu mine! Totuși (si folosesc binecunoscuta sintagma) cred ca sunt intoxicat de tot ce se imtâmpla pe la televizor și satul să tot schimb canale alandala fara sa ma atraga nimic m-am oprit pe OTV la "HITURILE ETNO PE 2010" și sincer m-am deconectat de la tot ce inseamnă Cultura, Oscaruri, Stiri, Filme. L-am pus pe Cioran de-o parte de data asta ingreunat de apasarile lui atat de adevarate, atat de prezente.
Ma tenteaza atât de mult o viața normala sa ies din filozofie și neputință, din fericirea asta mistica bazata pe o suferința indescifrabila, dezamagit tot timpul de tot ce se întâmplă în jurul meu... Toate lucrurile se întâmplă, pentru că așa trebe, sa se întîmple! De ce vreau sa schimb totul, ce nu îmi convine, care e problema mea! Totul e asa de frumos asa cum e, cu maneliști, cu rocheri, cu buni, cu rai, cu criminali, cu popi cu ce vreți voi!
-De ce refuz asta?
Pentru ca a-ți fi toți invidioși pentru fericirea mea și asta m-ar durea foarte tare.
Sunt egoist și țin la pielea mea!

De 8 Martie

Noi suntem cei mai puternici, cei mai frumoşi, cei mai mari cuceritori, suntem unici si adorabili, aroganti si inganfati suntem totul atunci cand suntem iubiti de o femeie! Ce poti sa faci cand totul se naruie in jurul tau, cand nu mai ai nimic si simti ca ti se apropie sfarsitul fugi repede in bratele primeia pe care o intalnesti constient sau inconstient, iar ea te va primi fara nici un semn de indoiala simtind ca inima ta s-a golit ti-o va umple din nou de iubire!



Daca ar fi sa traiesc, as trai in bratele tale
Daca ar fi sa mor, as muri in bratele tale
Daca ar fi sa tac, as tacea in bratele tale...
Te urasc pentru ca te iubesc
Si cine poate intelege asta...

Asa sa fie?


Nimic nu e mai sfasietor pe lumea asta decat sa simti ca nu mai ai nimic, nimic de dat, nimic de primit scufundat intr-un neant de neanteles, inconjurat de prieteni de familie de colegi nu esti singur dar iti refuzi fericirea ne mai dorindu-ti nimic, nici macar moartea, incapabil de nimic.
Mergi pe strada, iesi la o cafea cu prietenii si intalnesti o gramada de femei extraordinare pe care le-ai putea avea, dar nici macar nu vrei sa incerci prea comod, prea sigur pe tine, prea mandru nu stii ce te retine: o dorinta prea mare careia nu ii poti face fata si iti pui pe tine toate scuturile de conservare de care dispui, un complex de inferioritate sau superioritate enorm si neidentificabil, o lipsa de incredere in tine insuti? O teama de a fi fericit.
La un moment dat ai tot ce vrei o sotie extraordinara, un copil minunat, o cariera de invidiat, siguranta si nici nu vrei sa te gandesti ca ai putea sa pierzi tot la o pocnitura din daget, cuprins de iubire si protectivitate te apuci sa ridici ziduri inalte pe langa tot ceea ce ai cladit trezindu-te singur in exteriorul zidului tau incapabil sa-l treci extenuat de atata truda, mandru de creatia ta, nu-l treci de teama de a strica totul. De teama de a fi fericit.

"A nu mai putea trai"


Furios pe filozoful national si incontestabil Puia care stie cum e viata si spune de mai multe ori in nemaipomenitul lui videoclip ca "asta e viata" datorita caruia am ajuns sa ma complexez foarte tare dat find faptul ca era de aceiasi parere cu fosta mea prietena: cheltuiesc bani pe care nu-i am(desi nu pare prea plauzibil), conduc masini mai scumpe decat casa in care stau si dau citate din Cioran. Asa ca mi-am propus sa postez cate o fotografie facuta de Laurean Maier cu masina pe care o conduc, casa in care stau si sa mai dau un citat din Cioran






"Sunt experiente carora nu le mai poti supravietui. Dupa ele, simti ca orice ai face nu mai poate avea nici o semnificatie. Caci dupa
ce ai atins limitele vietii, dupa ce ai trait cu exasperare tot ceea ce ofera acele margini periculoase, gestul zilnic si aspiratia obisnuita isi pierd orice farmec si orice seductie. Daca totusi traiesti, aceasta se datoreaza capacitatii de obiectivare prin care te eliberezi, prin scris, de acea incordare infinita. Creatia este o salvare temporala din ghearele mortii. Simt cum trebuie sa plesnesc din cauza a tot ce-mi ofera viata si perspectiva mortii. Simt ca mor de singuratate, de iubire, de disperare, de ura si de tot ce lumea asta imi poate oferi."

Emil Cioran "Pe culmile disperarii"

Fara permis


De vreo doua saptamani mi s-a retinut permisul de conducere timp de o luna datorita depasirii pe linie continua. Ar trebui sa dau vina pe polite fiindca stateau mascati intr-o dacie130, la panda! Dar nu, nu dau vina pe ei findca am gresit si trebe sa-mi platesc gresala si in plus lucru asta ma ajutat enorm de mult: m-am enervat foarte tare, era a treia amenda consistenta pe anul asta iar banii find dramuiti banut cu banut nu imi mai ajungeau sa o platesc si pe asta. Trebuia sa iau bani imprumut..... Si atunci mi-am pus intrebarea eu pentru ce muncesc, pentru ce imi sacrific 70% din timpul meu, pentru ca sa-mi fac o extraordinara experienta de viata, sau numai asa ca sa supravietuiesc si eu, sa ma aflu in treaba ca doar n-ai ce-i face astea-s conditiile, criza!? "CRIZA" un cuvant care ma face sa rad... Sa nu vina nici un economist, nici un specialist in probleme financiare sa-mi spuna de criza ca il lovesc peste gura si il fac prost findca pune botu` la niste cifre lipsite de valuare! Nu sunt fanatic si nu ma indoiesc ca exista probleme financiare si chiar nu cred intr-o conspiratie venita de sus de la cei puternici dar cred ca s-a ivit dintr-o data oportunitatea acestui cuvant pe care inevitabil il iubim fie ca suntem bogati fie ca suntem saraci. In acest cuvant socetatea are cea mai buna scuza in nefericirea ei!
Si acum ca sa revin la oile mele, suparat fiind pe ceea ce mi s-a intimplat am luat decizia sa ma duc pentru prima oara in 8 ani de zile la sefu` nu sa-mi negociez salariul ci sa-mi cer drepturile hotarat find sa cer suma ce mi se cuvine iar daca nu accepta imi dau demisia si plec la tara sa cresc oi si vaci impreuna cu ai mei. M-am dus la el si mi-am spus pasurile fara nici o urma de ezitare! Care crezi ca afost prima fraza pe care a folosito:"Adi, tu in conditiile astea de criza vii sa-mi ceri bani?! Tu nu vezi ca ma mananca rechinii?!" Nu mi sa facut mila deloc si i-am raspuns clar ca nu ma intereseaza politica, criza si palavrageala, asta vreau fara compromisuri! A acceptat incepand sa faca calcule si aratandu-mi cat este nevoit sa deie la stat pentru noul meu salariu, stiindul un om corect atunci chiar mi s-a facut mila de el...
Acum circul aproape o luna de zile cu autobuzul de multe ori dimineata la inghesuiala, socializez, vad oameni noi, traiesc

Acasa la mine


Vreau sa incerc altceva, satul de 30 de ani in care tot mi-am plans de mila dand vina pe sistem, pe familie, pe generatie intr-un adolescentism continu. Prin natura muncii am umblat prin toata tara, peste tot e la fel, toti se plang, dau vina pe locul in care s-au nascut, lipsiti de demnitate, de respect fata de ceea ce sunt intr-o mizerie si o indolenta continua folosind binecunoscuta si a tot prezenta afirmatie"asta e"pe care am folosito si eu si mi-am promis ca nu o sa o mai folosesc niciodata! Multi pleaca din tara satui sa mai foloseasca si ei aceiasi formula, dar nu sunt de acord nici cu asta mi se pare o lasitate. Sunt hotarat sa raman aici si nu dau inapoi! Vreau sa dezvalui si sa impartasesc experientele mele, opiniile mele, lupta mea pentru altceva poate ajuta, poate nu...

muzica de-a mea

Loading...