Levitatie de sambata

Meeerg cu trenu'! Nu-mi vine a crede, n-am mai fost de vreo 3 ani si si atunci am facut o mare minune. I-mi amintesc de vremurile cand mergeam la scoala la Toplita, duminica dupamasa, ne intalneam o gramada de adolescenti galagiosi si plini de viata, ce invatam la acelasi liceu, pusi pe sotii toti intre compartimentele de vagoane...
Nu pot fuma... Una din cele mai mari provocari la care m-am supus... Sa rezist 3 ore fara tigara. Ce-o fi fost in capul meu, habar nu am.
Ii nunta lui vara-meu si n-am ce face, de buna voie si nesilit de nimeni, numai de sora-mea cea mijlocie, care a sarit ca arsa la intrebarea mea retorica "asa-i ca n-ar fi mare bai daca nu vin", e varul tau dulce, ai inebunit! Trebuie sa merg, sa-mi respect obligatiile morale.
Am o ciuda de moarte... Un familion imens, o gramada de unchi si matusi, veri si vere si astea toate datorita strabunicului si strabunicii care au reusit sa faca nu mai putin de 12 copii iar dupa care bunicu' cu bunica mai lenesi fiind au facut doar 4. Nu-i acuz de nimic, ba chiar din contra, parca-i stimez, dar totusi cred ca au exagerat un pic. Asa erau vremurile...
E super relaxant sa mergi cu trenul, mai ales ca Valea Muresului e superba, iar acesta merge foarte incet si lin, astfel in cat reusesti sa inhalezi cumva linistea acestei zone, pe care o stiu atat de bine, cu oameni totusi repeziti si apucati, generosi si mandri.
Ador nimicurile ce le scriu, tiganii de vizavi, femeia din colt, ce se uita ingandurata pe geam, fica-sa care citeste o carte de povesti, vopseaua scorojita de pe geamul asta vechi de vagon, verdele negru a padurii, apa Muresului si nunta ce va urma.

1 Mai

Telecomenzi in pungi de plastic, manele, muzica populara, sfarait de mici, fum si alcol cat cuprinde. Am fost chemat la n-spe mii de gratare de genul asta. Am refuzat respectos, mergand la ai mei unde bineinteles tot nu am putut scapa de o mica pleeada. Dar per total a fost super, am iesit la plimbare prin gradina, m-am lafait cu distractia mea "penibila": muzica de relaxare, filme, tigari, cafea, somn cat cuprinde. Urasc iesitul la gratar, cu oameni beti care vorbesc aiurea si dupa cateva pahare incep sa se deie buni cu realizarile lor, cu, cunostintele lor, impliniti total si care asteapta de la tine replici de admiratie si sa vii daca poti in contradictoriul lor, laudandu-te si tu cu ale tale. Ei bine, eu nu prea am cu ce ma lauda si poate de asta mi-e greu sa fiu un om intre oameni. Si recunosc sincer ca daca m-apuc sa beau cot la cot, nu ma pot abtine din ale mele si imi iau aula de "mai merge-ti voi si in pula mea" si la urma urmei nu iese bine deloc, asa ca mai bine stau eu acasa frumos si imi vad de ale mele. Oi fi vre-un snob... Cine stie...? Dar pur si simplu nu-mi place! Ma plictiseste, mi-e mila pur si simplu de astfel de distractii, de cat de horor devin oamenii in astfel de situatii. Ha ha ha! Pur si simplu nu pot face fata rasului din nimica, balelor lasate de barbatii beti la vederea fundurilor femeilor si ocosenia acestora, mandre ca sunt admirate. Normal, toti avem nevoie de evadare din viata cotidiana, dar de unde vine acesta caracteristica de termita a omului de a topi tot si de a refula adesea intr-un dezmat penibil pe care mai are si curajul sa-l numeasca viata... Pentru ca majoritatea asta spun, in astfel de situatii, "asta-i viata, bem, mancam si cand ne-o fi mai rau asa sa ne fie!" Habar nu am... Ce m-a apucat sa bag de vina acum? Faptul ca acesti oameni vad "viata" numai asa, iar a doua zi cand trebuie sa intri inevitabil in contact cu ei, pur si simplu nu mai ai cu cine vorbi, pentru ca sunt suparati, stresati revenind in acelasi cotidian penibil care nu se mai numeste "viata" si asta ma afecteaza pentru ca vreau nu vreau sunt prins si eu la mijloc! La urma urmei, vede fiecare lucrurile cum vrea sau cum a fost invatat sa le vada. Pentru mine viata inseamna fiecare secunda ce o traiesc, tot ce ma inconjoara fie ca ma bucura sau ma supara, fie ca-mi place fie ca nu. Si ma simt super ok in ea oricand.