Ma intreb, oare eu m-am bagat la chestii pe care nu le pot face, sau am fost prins in ele fara sa-mi dau seama. Categoric si una si alta. In dorinta mea de a dovedi ca sunt ceva maret, am incercat sa nu arat ca sunt slab si neputincios iar atunci cand am facut-o am ingrozit lumea din jurul meu. Vazandu-i ca sunt atat de ingroziti am incercat sa nu mai fac asta niciodata, mintind cumva ca sunt mare si puternic, probabil din mandrie si orgoliu, probabil ca nu am putut vede niciodata vre-o fatza care sa se uite la mine cu dezamagire.
Sunt cu destinele propriei mele vieti in mana de foarte mult timp.
Locuiesc de 8 luni de zile singur intr-un apartament cu doua camere in chirie, intr-un an in care am avut nu mai putin de 3 accidente rutiere in urma carora a trebuit sa dau nu mai putin de 3800 de lei. Imi platesc lunar utilitatile, gazul, curentul, chiria si intretinerea. Ieri m-a sunat proprietara ca vinde apartamentul putin afectata si jenata (totusi stau aproape de 10 ani, cu mici intreruperi, aici...) in doua luni de zile sa-mi gasesc alta chirie. Am gasit deja azi. Ma gandesc la ce-am facut in toti acesti 10 ani... Si imi dau seama ca enorm de multe. Am prieteni care ma sustin, colegi ce ma apreciaza, oameni ce ma saluta de la distanta. In schimb familia la distanta... Mi-am lasat familia in departare pornit sa fac ceva maret cu viata mea, singur, intr-o incapatanare nebuna, de multe ori haotic dar cu un scop precis si nu am dat inapoi nici macar o secunda.
Am vazut privirea extrem de acuzatorie a unui copil ce m-a iubit extrem de mult, privire pe care nu o s-o pot uita niciodata, inchistata adanc in creerul meu. Am fost ranit si am ranit la randul meu, poate de zece ori mai tare, am crescut si am cazut si totul in numele unei idei simple numita "iubire" caracterizata la un moment dat ca fiind ceva de genul "iubirea nu inseamna sa iti doresti ca persoana iubita sa fie sclava ta personala" ioi ce m-am enervat atunci, tremurand tot! Cate bazme, cate povesti tampite pot nascoci unii si cat de fraier puteam fi eu crezand asa ceva. Acum imi vine sa rad si vin cu viceversa prosteste cum numai eu stiu si zic ca iubirea e sa fii sclava mea personala, sa mi-o sugi si sa ti-o ling pana tremuri toata si uiti de prostii!
Nu va speriati, e doar o migrena cauzata de faptul ca vecinii au spart toata ziua cu masina de gaurit in timp ce eu trebuia sa ma odihnesc dupa o noapte de munca. Maine promit ca vad lucrurile mai frumos.
In drum spre Alba
In drum spre Alba, din nou in ungherele mocirloase ale mintii mele. Am cedat volanul colegului meu pe care l-am obosit cu simfonia lui Enescu de pe radio cultural. Nu stiu de ce am asa mare nevoie de a fi diferit, nu stiu de unde vine aceasta dorinta nebuna de a ma retrage si inchide. Poate ca chiar sunt diferit si mi-e greu sa accept asta dorindu-mi prea mult sa fiu un om normal. Cine stie... Se insereaza... La orizont un soare rosu ce incearca sa cada chinuit parca, lasand in urma inca o zi cu nimic mai speciala de cat altele, o zi torida numai buna de fermentat si macinat nervii. Dar s-a lasat racoarea si parca linistea m-a cuprins probabil insuflata de ritmul lent al simfoniei ce o ascult. O injuratura a colegului:"bagatai p... In loganu' tau galben". Imi vine sa rad, las sa mai injure si altii. Sa inserat deja. Trec prin Aiud, locul unde am facut armata, cate amintiri... Mi-a placut orasul asta cu cladiri vechi, linistit... Ma duc la munca si nu am chef deloc dorindu-mi sa raman vesnic in momentul asta in dreapta soferului, cu o cafea si un pachet de tigari langa mine, paralizat parca, ascultand Mozart si Enescu in inserare
Nou
Am schimbat numele blogului din traitorul in distrugatorul, era nevoie, ceva nu pusca cu stilul meu de viata si sincer m-am saturat sa tot fiu un traitor. Distrugatorul se potriveste mai bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)