In drum spre Alba

In drum spre Alba, din nou in ungherele mocirloase ale mintii mele. Am cedat volanul colegului meu pe care l-am obosit cu simfonia lui Enescu de pe radio cultural. Nu stiu de ce am asa mare nevoie de a fi diferit, nu stiu de unde vine aceasta dorinta nebuna de a ma retrage si inchide. Poate ca chiar sunt diferit si mi-e greu sa accept asta dorindu-mi prea mult sa fiu un om normal. Cine stie... Se insereaza... La orizont un soare rosu ce incearca sa cada chinuit parca, lasand in urma inca o zi cu nimic mai speciala de cat altele, o zi torida numai buna de fermentat si macinat nervii. Dar s-a lasat racoarea si parca linistea m-a cuprins probabil insuflata de ritmul lent al simfoniei ce o ascult. O injuratura a colegului:"bagatai p... In loganu' tau galben". Imi vine sa rad, las sa mai injure si altii. Sa inserat deja. Trec prin Aiud, locul unde am facut armata, cate amintiri... Mi-a placut orasul asta cu cladiri vechi, linistit... Ma duc la munca si nu am chef deloc dorindu-mi sa raman vesnic in momentul asta in dreapta soferului, cu o cafea si un pachet de tigari langa mine, paralizat parca, ascultand Mozart si Enescu in inserare