La Cetate

In noua bucatarie cu o cana de cafea, un pahar de cola si o tigara aprinsa, m-am surprins din nou in pozitia mea de ganditor... Doamne ce o urasc! Imi dau seama ca si in poze si in viata ma gasesc de prea multe ori in aceasta stare de sfinx, penibila...
Am fost aseara la cetate unde s-a desfasurat festivalul vinului. Galagie multa, entuziasm, oameni bauti, viata. M-am dus sa ma intalnesc cu ai mei, veniti cu program artistic. Nu rateaza nici un eveniment de genul acesta, sunt o trupa mare de prieteni din sat imbracati in haine nationale ce danseaza si canta pe multe scene afisand traditiile din zona noastra. Mi-s dragi, niste copii... O privesc pe mama zambareata si vesela, o femeie foarte frumoasa. Pe tata serios si nepasator putin afumat de la tuica tare, simpatic.
Ma gandesc cat de dus pot fi eu sa-mi privesc propri parinti ca pe niste copii. Dar asa-i vad sincer si asta-i scoate din minti... Dar nu pot fi altfel, fals.
Cunosc deja toate tertipurile, glumele, discutiile ce au loc la astfel de evenimente, ce-o sa zica ala in urma afirmatiei celuilalt, o melodie ciudata care parca se repeta incontinu. Nu stiu de ce multimile imi dau un disconfort, parca ma simt obligat sa afisez o stare de bine in concordanta cu cea din jurul meu. Pe undeva imi si place, privesc totul ca pe un musuroi de furnici, de sus, din grandomania mea inexplicabila... Dar cine m-o mai fi bagand in seama si pe mine... Alung... Alung cu privirea, cu corpul, cu toate dispozitivele ce le am la indemana.
Esti singur ma, asta-i problema!
Esti pe dracu, asa ai fost tot timpul si-ti place, savurezi nimicnicia, savurezi si tu in felul tau, iti place sa vezi cum li se sterg frustrarile sub aburii alcolului, cum isi abandoneaza grijile, cum devin oameni, cum li se sterg ridurile.
Tu de ce nu poti fi asa, de ce nu te lasi macar odata prada acestei vieti?
Foarte simplu, trebuie calculat totul.

La intrecere cu adolescenti

M-am trezit buimac, m-am dus sa pun de-o cafea, tarandu-mi picioarele trezit inainte de limita de telefoane, la unu` suna alarma, la altu` suna insasi el, sora-mea ingrijorata ca nu ma mai vazut pe mes, wow... de fapt da, lucru mare, eu tot timpul online si disponibil. Mi-o crapat serviciu de date, ce-i asa mare lucru... Pornesc radioul care nu stiu de ce se opreste cateodata peste noapte... cred ca pica netu` si aici.
Iarasi asculta vecina muzica tare... Copila asta ma omoara, o fi surda? Prea tare! La dracu, am uitat ca si eu am dat tare ieri. Nu-i pot zice nimic... Macar azi nu se aude nimic in ungureste... A pus evanescence, dau radioul incet si imi vine sa rad... ascult de la ea.
Mindenek, mindenek...ungureste. Fuck! Stai ca-ti arat eu tie!
Pun Pantera si dau tare... Am acoperi-to :D
Ea da mai tare, eu dau mai tare... si-a gasit cu cine!
Si o tinem asa cu instrumentele la refuz. Cred ca ai ei merg mai tare... Trebuie sa-mi iau boxe mai mari, asa nu mai merge!

Blogurile sunt lucruri de femei.

Cata dreptate avea un prieten...
Mi-a spus asta, mai Adi, blogurile sunt lucruri de femei...
O fi avand dreptate...
Bineinteles ca i-am raspuns:"Si ti se pare ca io-s barbat?" A ras, vazand ca n-are cu cine...
Si am stat si am meditat o perioada si mi-am zis, da, chiar nu sunt barbat daca barbatia inseamna ceea ce vad la voi, o slabiciune teribila, un morcov imens, o pozitie de drepti luata numai de auzirea telefonului nevestei... slabiciune pe care am avut-o si eu recunosc... Doamne multamu-ti ca am scapat de ea... Mi se cam rupe de senviciurile voastre, eu manc la restaurant. Si totusi am nevoie de pizda... Fuck, iarasi am dat-o in bara!
Concesii, concesii si iarasi concesii... nuoante de gri... placute... omenesti...
Sentimente? Fugi Adi, fugi! pana nu lovesti pe cineva din nou sau o sa-ti faci rau singur... dute, lasale... ce poate fi asa greu, tineti conglomeratele pentru tine, poti trai ca o planta, ca o leguma roditoare, nu vezi, asta se asteapta de la tine!