Voi oamenii sunteti perfecti.
Mergeti la servici, agonisiti, luptati tot timpul pentru ceva mai bun, va doriti, vreti, capabili cateodata, incapabili uneori, placuti, urati... Cand cum... Normalitatea e cea mai sigura si suava chestie. O chestie in care va ghemuiti ca intr-un pat ocrotitor. Sunt invidios un pic, recunosc... N-am putut niciodata sta prea mult in acest pat cald, ocrotitor, preferand in nebunia mea sa ma arunc in aer! Si nu ca n-as fi vrut... Pur si simplu.
Acum cand am inteles, intr-un sfarsit, cum functioneaza chestiile in mod real, i-mi vine sa rad cu o pofta demonica de iscusintele mele, prin care am reusit sa-mi fac viata usoara tot timpul.
Femeile...
Singura chestie pe care n-am inteles-o niciodata... Si la cum merg lucrurile, nici n-am s-o inteleg...
I-mi zicea un prieten, ca sunt ca samuraii :) iti pot lua gatul jos dintr-o singura lovitura, fara ca sa bagi de seama :))
Se pare ca nu s-a inselat.
Daca vrei sa nu ocolesti spitalul de nebuni, trebuie doar sa-ti pui mintea cu ele si exact acolo ajungi. Si n-am crezut... Pana nu am simtit-o pe pielea mea... Asa mi-e felul, nu cred pana nu vad. Prost fel...
Ca sa cuceresti o femeie, in primul rand, trebuie sa-i rezolvi toate ecuatiile ce ti le pune pe masa:
-1 trebuie sa-i demonstrezi ca esti normal (recunosc, cel mai greu punct pentru mine)
-2 multa atentie, sa-i ghicesti pana chiar si gandurile si sa actionezi in consecinta
-3 nici chiar asa multa atentie, devii suspicios
-4 sa fii dragut
-5 nici foarte dragut, devii plictisitor
-6 sa stii sa te faci dorit
-7 sa stii sa te faci dorit, dar numai pentru ea
-8 sa stii cand sa vorbesti
-9 sa stii cand sa taci
-10 sa fi gelos
-11 sa fi gelos, dar nici chiar asa de tare
-12 sa fi tandru, dar nu foarte tare
-13 sa fi salbatic, dar nu foarte tare
-14 sa fi serios, dar nu foarte tare
-15 sa o impresionezi cu gesturi simple
-16 sa bei, dar cu masura
-17 sa lupti pentru ea
-18 sa o asculti
-19 sa o asculti, dar nu numai cu urechile
Ai rezolvat toate aceste puncte! Te-ai scos, e a ta!
Numai ca dupa aceasta urmeaza al doi-lea rand, nu ajunge sa te coiesti sa le faci toate astea, astea trebuiesc mentinute si primesti integrale complicate.
Asa ca m-am lejerit si am renuntat sa mai cuceresc femei... Le las pe ele sa ma cucereasca pe mine, e mult mai simplu, trebuie sa fie sexy sau destepte, daca s-ar putea amandoua calitati de-o data n-ar strica... :)
Beau, deci exist
Cand joc sah sunt foarte arogant, ma cred foarte destept(una din hibele mele majore). Numai ca, in urma cu vre-o doi ani mi-a cam fost zdruncinata aceasta caracteristica de atotstiutor arogant. Si oare de cine? De un betivan notoriu pe care nu dadeam doi bani la prima vedere, subestimand-ul bineinteles, datorita starii lui de ebrietate continua. Defapt, eu subestimez din start pe oricine vrea sa joace sah cu mine si nu ca as fi asa bun, dar imi place la nebunie sa cred asta. Ma rog...
Eram cazati la Aeroclubul Aeroportului din Satu Mare, iar acolo era un om care se ocupa de ingrijirea localului respectiv. Nu stiu cum reusea, dar pana si dimineata la prima ora era deja in forma, duhnind puternic a votca ieftina, ca sa nu mai povestesc seara... Dar ce era ciudat, era faptul ca era constient tot timpul, nu vorbea aiurea, doar ca avea o stare de bucurie continua, bineinteles enervanta atunci cand tu vii de la munca obosit. Dar treceam usor peste ea dupa ce desfaceam si noi vreo doua beri si reuseam sa intram cumva in atmosfera mirifica din jurul acestiua. Era placuta atmosfera peundeva, unii colegi faceau mancare, alti jucau table, alti povesteau, iar dintr-un CD player vechi se auzea tuguiat "pusca si cureaua lata" lucru ce ma enerva la maxim si nu ca as detesta piesa, uneori chiar imi place, mi se pare foarte haslie, era pusa pe repeat. Mai anulam eu reapeat-ul din cand in cand, dar nu stiu cum, parca niste forte divine actionau din nou asupra acestuia.
Am fost provocat de nenea, nu-i mai retin numele (desi imi pare rau) la o partida de sah. Am acceptat... Si scurt, am luat-o in freza. Nu-mi venea sa cred, adica, eu care nu mai luasem bataie la sah nici nu mai stiu de cand si practic umilind majoritatea adversarilor pe care-i aveam pana atunci, sa fiu facut praf de un betivan... Dar asa s-a intamplat si uite ca asa omul a reusit sa-mi capteze atentia. A fost mecanic de avioane, unul dintre cei mai buni, avea trei fete, din care doua casatorite si una la facultate. Era atat de mandru cand vorbea de familia lui, dar se inmuia teribil cand venea vorba de sotie, se vedea ca sufera. Aici s-a oprit, clar nu voia sa vorbeasca. Cred ca era cel mai singur om ce l-am intalnit vreo data, de-si alcolul il facea sociabil intr-un oarecare fel. Cred ca pentru el bautura era singura cale de viata si pe undeva se citea ca e foarte responsabil pe ceea ce face. Impunea respect si nu numai in fata mea ci si in fata celoralti, avea o demnitate teribila, era iubit, am ajuns sa il invidiez, desi era un alcolist.
Stau acum inert, ca un prost si ma gandesc... De fapt nici nu pot concluziona. Ce e bine, ce e rau pe lumea asta? Sa traiesti incontinu sau sa rezolvi incontinu? Sa le iei pe rand sau sa le faci toate deodata? Daca-ar fi dupa mine, as arunca tot in aer...
Eram cazati la Aeroclubul Aeroportului din Satu Mare, iar acolo era un om care se ocupa de ingrijirea localului respectiv. Nu stiu cum reusea, dar pana si dimineata la prima ora era deja in forma, duhnind puternic a votca ieftina, ca sa nu mai povestesc seara... Dar ce era ciudat, era faptul ca era constient tot timpul, nu vorbea aiurea, doar ca avea o stare de bucurie continua, bineinteles enervanta atunci cand tu vii de la munca obosit. Dar treceam usor peste ea dupa ce desfaceam si noi vreo doua beri si reuseam sa intram cumva in atmosfera mirifica din jurul acestiua. Era placuta atmosfera peundeva, unii colegi faceau mancare, alti jucau table, alti povesteau, iar dintr-un CD player vechi se auzea tuguiat "pusca si cureaua lata" lucru ce ma enerva la maxim si nu ca as detesta piesa, uneori chiar imi place, mi se pare foarte haslie, era pusa pe repeat. Mai anulam eu reapeat-ul din cand in cand, dar nu stiu cum, parca niste forte divine actionau din nou asupra acestuia.
Am fost provocat de nenea, nu-i mai retin numele (desi imi pare rau) la o partida de sah. Am acceptat... Si scurt, am luat-o in freza. Nu-mi venea sa cred, adica, eu care nu mai luasem bataie la sah nici nu mai stiu de cand si practic umilind majoritatea adversarilor pe care-i aveam pana atunci, sa fiu facut praf de un betivan... Dar asa s-a intamplat si uite ca asa omul a reusit sa-mi capteze atentia. A fost mecanic de avioane, unul dintre cei mai buni, avea trei fete, din care doua casatorite si una la facultate. Era atat de mandru cand vorbea de familia lui, dar se inmuia teribil cand venea vorba de sotie, se vedea ca sufera. Aici s-a oprit, clar nu voia sa vorbeasca. Cred ca era cel mai singur om ce l-am intalnit vreo data, de-si alcolul il facea sociabil intr-un oarecare fel. Cred ca pentru el bautura era singura cale de viata si pe undeva se citea ca e foarte responsabil pe ceea ce face. Impunea respect si nu numai in fata mea ci si in fata celoralti, avea o demnitate teribila, era iubit, am ajuns sa il invidiez, desi era un alcolist.
Stau acum inert, ca un prost si ma gandesc... De fapt nici nu pot concluziona. Ce e bine, ce e rau pe lumea asta? Sa traiesti incontinu sau sa rezolvi incontinu? Sa le iei pe rand sau sa le faci toate deodata? Daca-ar fi dupa mine, as arunca tot in aer...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)