Acasa pe fotoliul meu super comod, intr-un weekend ca multe altele, am pus doua filme sa se incarce timp in care am dat cu aspiratorul, am fost la magazin, am facut spaghete. Am o febra musculara cum n-am avut de mult timp datorata faptului ca am fost la baschet ieri. Nu am mai fost de 5-6 ani cand mergeam destul de des cu un prieten care a plecat in Spania. M-a chemat un coleg si fara sa ma gandesc cum fac eu de obicei am spus da si nu mi-a parut rau deloc desi acum ma dor toti muschii. Am timp liber si inca foarte mult dar nu inteleg de ce in ultimua perioada am fost parca totdeauna sub presiunea lui, lipsit total de rabdare cu orice, intr-o viteza continua de parca eram urmarit de o banda mare de mafioti care voiau sa ma impuste.
Traiesc intr-o lume naucitoare in care daca ti-ai pierdut concentrarea fie si numai pentru o clipa, risti sa devii secerat. De ce spun asta? Ei bine am fost la Bucuresti de cateva zile si nu am putut trece cu vederea faptul ca exista agitarea aia infernala care ma chinuia pe mine si dintr-o data am simtit concurenta, am simtit ca am cu cine ma bate, parca acolo era lumea mea! Erau mai tari ca mine, mai egoisti, mai artagosi. Binenteles ca spiritul meu arogant, egocentric si persiflant nu s-a putut lasa mai prejos si parca dintr-o data fara sa ma gandesc, fara sa vreau am devenit ardeleanul enervant de calm, era singura arma cu care-i puteam bate dar sincer n-am reusit. De ce? Finca pur si simplu lor nu le pasa de mine la fel cum si mie nu-mi pasa de altii, mult prea ocupat cu binele propriu, cu bunastarea mea, cu interesele mele, un trend daca-i pot spune asa, prea prezent, prea actual caruia daca vrei sa supravietuiesti trebuie sa i te alaturi fie ca vrei fie ca nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu