Exces de sinceritate

Ma intreb, oare eu m-am bagat la chestii pe care nu le pot face, sau am fost prins in ele fara sa-mi dau seama. Categoric si una si alta. In dorinta mea de a dovedi ca sunt ceva maret, am incercat sa nu arat ca sunt slab si neputincios iar atunci cand am facut-o am ingrozit lumea din jurul meu. Vazandu-i ca sunt atat de ingroziti am incercat sa nu mai fac asta niciodata, mintind cumva ca sunt mare si puternic, probabil din mandrie si orgoliu, probabil ca nu am putut vede niciodata vre-o fatza care sa se uite la mine cu dezamagire.
Sunt cu destinele propriei mele vieti in mana de foarte mult timp.
Locuiesc de 8 luni de zile singur intr-un apartament cu doua camere in chirie, intr-un an in care am avut nu mai putin de 3 accidente rutiere in urma carora a trebuit sa dau nu mai putin de 3800 de lei. Imi platesc lunar utilitatile, gazul, curentul, chiria si intretinerea. Ieri m-a sunat proprietara ca vinde apartamentul putin afectata si jenata (totusi stau aproape de 10 ani, cu mici intreruperi, aici...) in doua luni de zile sa-mi gasesc alta chirie. Am gasit deja azi. Ma gandesc la ce-am facut in toti acesti 10 ani... Si imi dau seama ca enorm de multe. Am prieteni care ma sustin, colegi ce ma apreciaza, oameni ce ma saluta de la distanta. In schimb familia la distanta... Mi-am lasat familia in departare pornit sa fac ceva maret cu viata mea, singur, intr-o incapatanare nebuna, de multe ori haotic dar cu un scop precis si nu am dat inapoi nici macar o secunda.
Am vazut privirea extrem de acuzatorie a unui copil ce m-a iubit extrem de mult, privire pe care nu o s-o pot uita niciodata, inchistata adanc in creerul meu. Am fost ranit si am ranit la randul meu, poate de zece ori mai tare, am crescut si am cazut si totul in numele unei idei simple numita "iubire" caracterizata la un moment dat ca fiind ceva de genul "iubirea nu inseamna sa iti doresti ca persoana iubita sa fie sclava ta personala" ioi ce m-am enervat atunci, tremurand tot! Cate bazme, cate povesti tampite pot nascoci unii si cat de fraier puteam fi eu crezand asa ceva. Acum imi vine sa rad si vin cu viceversa prosteste cum numai eu stiu si zic ca iubirea e sa fii sclava mea personala, sa mi-o sugi si sa ti-o ling pana tremuri toata si uiti de prostii!



Nu va speriati, e doar o migrena cauzata de faptul ca vecinii au spart toata ziua cu masina de gaurit in timp ce eu trebuia sa ma odihnesc dupa o noapte de munca. Maine promit ca vad lucrurile mai frumos.

3 comentarii:

  1. Tindem sa ne mintim pe noi insine ca maine va fi mai bine.. Desi probabil suntem constienti ca nu poate fi, sau sunt sperante doar de 1%..
    E greu...cand parca nu ai pt ce sa lupti..

    RăspundețiȘtergere
  2. Noaptea e un sfetnic bun..intotdeauna :),iar rasaritul de soare iti poate aduce o zi senina...prin urmare este normal sa ai alta viziunea asupra lucrurilor :)

    RăspundețiȘtergere