Plugusoru'

Anul 2011 a fost cel mai frumos an din viata mea. A fost anul care mi-a demonstrat ca am avut dreptate cu toate crezurile mele. Sunt singur acum, mai impacat cu mine insa-mi ca niciodata. Am invatat sa vad lucrurile clar si sa procedez constructiv desi la un momentdat am schimbat numele blogului in distrugatorul iar adevarul e ca daca vrei sa reusesti cu adevarat ceva, trebuie neaparat sa distrugi altceva si cam asa functioneaza lumea asta. Iar daca am distrus ceva, am distrus numai in interiorul meu... (bine, am distrus si in exterior... dar asta-i altceva - chestii reparabile) Pornesc in anul nou cu o viziune mai diferita asupra vietii si mai buna zic eu, viziune in care sper sa reusesc sa nu mai accept roluri ce nu mi se potrivesc, sa rezist tentatiilor perfide si sa nu-mi pierd cea mai buna chestie pe care o am: naivitatea. Sper sa nu mai starnesc invidie, dezgust si neintelegere, sa pot face odata pentru totdeauna lumea sa inteleaga ca sunt cel mai fericit om de pe pamant, fie ca am iubita, fie ca nu si ca problemele mele nu vin de la asta...

Va urez,

Iubiti-va fratilor!

si iubiti-ma si pe mine!

La multi ani!

Detasare

Ceata densa, un aer umed, o padure de fag cheala, golita de iarna asta mult prea calduroasa. E decembrie si nu stiu de ce gandul ma duce la zilele reci de toamna in care candva demult eram la oi cu bunicu-meu. Era frig, dar eram bine imbracat si nu simteam vantul patrunzator si de multe ori rafalele puternice de ploaie. Totul era compensat de frumusetea padurilor linistite, de paraile invapaiate si iuti de munte si nu in ultimul rand de laptele proaspat de capra muls seara si pus la fiert la focul aprins in fata cobarului unde dormeam, intr-un ciaon de fonta in care inainte era facuta mamaliga. Un miros extrem de placut si un gust extraordinar pe care nu-l pot uita niciodata. Imi aduc aminte cum ma trezeam peste noapte si imi scoteam nasul afara, totul era inghetat, un cer senin, o luna clara, brazii... Mai ieseam de sub cojocul de oaie extrem de calduros, scormoneam focul si mai puneam lemne sa arda, aprinzandu-mi o tigara. O liniste nemaipomenita conturbata doar de pocniturile lemnelor aprinse si de cate un clopot al unei oi.
Sunt clipe de neuitat, ce au ramas adanc in mine, la care ma raportez si care ma tin tot timpul deasupra, care mi-au demonstrat ca viata inseamna mult mai mult decat o oranduire pe care trebuie sa ti-o asimilezi.

Pe drum

Ma intorc din Maramures, am fost la Baia Mare... Un sofer infernal, conduce extrem de incet... Dar nu pot sa-i zic nimic, defapt conduce regulamentar. Ar trebui sa iau exemplu. Cred ca eu sunt doar crizat si nu inteleg de ce, acum nu mai am chiar nici o problema... Nu pot intelege de unde poate izvora atata calm, atata pasivitate... Mi-au luat astia permisul pentru o luna, depasire pe linie continua... Acum stau in dreapta si astept sa rabufnesc... Nu rabufnesc, saracu om nu are nici o vina pentru infernalitatea mea.
Calmeazate prostule, nu toti is ca tine, asa ai fost si tu candva, ii enervai pe toti cu calmul tau. Dar uite ca ti-a ajuns randul...
Exista o tensiune, as zice eu normala, prezenta inainte de sarbatori, nimeni nu se mai gandeste obictiv la treaba... La toti parca le-a bagat Dumnezeu in fund artificii... Parca toate astea se rasfrang asupra mea... Sunt foarte empatic (mi-a iesit chiar si la teste...) Preiau din aer tot, ca o sugativa...
Nu stiu unde ma grabesc asa, doar n-am nici un obiectiv precis... Poate doar ce fac maine, iar ce fac maine e floare la ureche pentru mine, merg pana la Timisoara, imi fac treaba si inapoi acasa... Dar imi ocupa tot timpul... Vreau sa ma plictisesc, macar o zi, sa nu stiu ce sa mai fac ca sa-mi treaca. Cred ca plictiseala e singurul sentiment ce nu l-am mai trait de mult...
Am ajuns la benzinarie, o sa iau ceva dulce

Am ajuns acasa. Am scos cheile din contact si m-am lasat pe spate in scaun cu privirea atintita pe odorizantul agatat in oglinda. Nu vedeam nimic. Am stat asa doua minute, doua minute goale... N-o sa pot fi niciodata serios, mi s-a oferit sansa asta de a fi asa cum sunt. S-au poate eu mi-am oferit-o, habar nu am...
Tot timpul, de cand ma stiu am fost obsedat de intelesurile profunde ale vietii si asa sunt si acum...
Numai ca nu mai tine...
Ma duc...
Desi nu as vrea...
Nu ma duc...
E 11 noaptea...