Am ajuns acasa. Am scos cheile din contact si m-am lasat pe spate in scaun cu privirea atintita pe odorizantul agatat in oglinda. Nu vedeam nimic. Am stat asa doua minute, doua minute goale... N-o sa pot fi niciodata serios, mi s-a oferit sansa asta de a fi asa cum sunt. S-au poate eu mi-am oferit-o, habar nu am...
Tot timpul, de cand ma stiu am fost obsedat de intelesurile profunde ale vietii si asa sunt si acum...
Numai ca nu mai tine...
Ma duc...
Desi nu as vrea...
Nu ma duc...
E 11 noaptea...

5 comentarii:

  1. hmm! pare destul de confuz pe acolo pe la tine. sper ca esti ok. si ... in caz ca nu e prea tarziu ... daca nu vrei, e mai bine sa nu te duci.

    RăspundețiȘtergere
  2. Permite-mi sa ma indoiesc...nu stiu daca au fost atat de goale cele doua minute .Uneori face bine la suflet sa evadezi ..sa lasi intelesurile profunde si doar sa....traiesti momentul :) sa prinzi aripi, iar tu poti zbura:)

    Hmmm unde vrei tu sa pleci fara mine??:P

    RăspundețiȘtergere
  3. @Tina: intradevar cam confuz... De la oboseala cred...
    Sunt ok, mersi :)

    Cam tarziu... Dar oricum nu m-am dus... de tot :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Crisa: Nu-ti permit nimic Cris, nici macar sa te-indoiesti :)
    Intelesurile profunde sunt sanatoase si nu ma las de ele nici in mormant.

    Cu tine numai departe pot pleca :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nimic ...nimic nu imi permiti ??Hmmm...poate ca ai dreptate...intelesurile profunde sunt sanatoase :)oricum avem aceeasi pasiune :)

    Zburam impreuna ..atunci :)

    RăspundețiȘtergere

muzica de-a mea

Loading...