Detasare

Ceata densa, un aer umed, o padure de fag cheala, golita de iarna asta mult prea calduroasa. E decembrie si nu stiu de ce gandul ma duce la zilele reci de toamna in care candva demult eram la oi cu bunicu-meu. Era frig, dar eram bine imbracat si nu simteam vantul patrunzator si de multe ori rafalele puternice de ploaie. Totul era compensat de frumusetea padurilor linistite, de paraile invapaiate si iuti de munte si nu in ultimul rand de laptele proaspat de capra muls seara si pus la fiert la focul aprins in fata cobarului unde dormeam, intr-un ciaon de fonta in care inainte era facuta mamaliga. Un miros extrem de placut si un gust extraordinar pe care nu-l pot uita niciodata. Imi aduc aminte cum ma trezeam peste noapte si imi scoteam nasul afara, totul era inghetat, un cer senin, o luna clara, brazii... Mai ieseam de sub cojocul de oaie extrem de calduros, scormoneam focul si mai puneam lemne sa arda, aprinzandu-mi o tigara. O liniste nemaipomenita conturbata doar de pocniturile lemnelor aprinse si de cate un clopot al unei oi.
Sunt clipe de neuitat, ce au ramas adanc in mine, la care ma raportez si care ma tin tot timpul deasupra, care mi-au demonstrat ca viata inseamna mult mai mult decat o oranduire pe care trebuie sa ti-o asimilezi.