In viata mea niciodata nu a mers nimic. Ma plang din nou. Mi-o ajuns cu barbatia!
Am luat tot timpul decizii la nervi, am fost tot timpul razbunator, incompetent si neputincios, intr-o comoditate tampita, nici macar de mine inteleasa.
Sunt produsul propriilor mele actiuni. Singurul lucru care ma mai consoleaza. Nimeni nu este vinovat pentru ce mi se intampla, sunt singurul si as face bine sa-mi tin gura si sa ma tarai in continuare ca un vierme amarat. Nu sa scriu aici. Dar undeva trebuie sa rabufneasca astea. M-am saturat, nu mai pot, imi vine sa urlu, sa strig, sa omor!
De ce sunt atat de mandru!? N-am nimic din ce ar trebui, sa ma faca sa fiu asa!
De ce nu ma pot umili ca toti!? Sa fiu un om intre oameni!
De ce nu-mi cunosc limitele!?
De ce ma doare!?
Urasc lumea asta!
V-ati prea aliat cu Dumnezeu si ati si uitat de Dracu. Peste tot in jurul meu atata finete si atata pupincurism ca nu mai suport. M-am saturat de atatea vorbe frumoase, de atatia domni, de atatea mironosite. Sfinti si sfinte. Da, urasc lumea asta frumoasa si plapanda. Urasc lipsa curajului, urasc frica, urasc minciuna, urasc vinovatia, urasc puterea, urasc oamenii, urasc tot defapt si am spus-o de la inceput si ma repet din nou si din nou ca sa ma conving. Sunteti niste denaturati penibili cu morcovu-n fund sa nu cumva sa pierdeti, sa nu cumva sa muriti, sa nu cumva sa va intepati, sa nu cumva sa dati in vre-o boala. Nu poti sa duci cu cineva o conversatie pana la sfarsit in mod constructiv, pentru ca se taie, se sperie si nu reuseste sa-si mentina punctul de vedere cu tarie, indiferent cum, cu calm, vehement, sau cum o fi caracterul fiecaruia si prefera sa iasa, cu "sa nu-mi spui tu mie cum stau treburile" sau "cine esti tu de le stii pe toate". Ok, sunt un nimeni, sau cu mine nu se iese la capat si preferi sa ma tratezi cu aroganta pentru ca nu cumva sa apuc de-asupra ta si sa te ard dupa aia. Inteleg, e un principiu major de autoprotejare, ca nu cumva sa-ti fie zdruncinat sistemul tau de valuori atat de bine consolidat. Iti spun ca la fel e si in situatia mea. Dar daca unul dintre ele e gresit? Poate chiar al meu. Desi nu prea cred. Atunci ce facem? Tu ai luat decizia sa ma ignori. De ce? Iti zic eu, pentru ca nu ma iubesti chiar deloc si nu imi dai nici o sansa. Si pentru asta te urasc si nu iti mai dau nici eu vre-o una. Sau poate nu mai ai putere, rabdare, dar totusi te plictisesti cand ajungi acasa si asta ma face sa te urasc si mai tare.
De fapt adevarul e ca v-o trageti mai mult decat e cazul si uitati de orice altceva din jurul vostru sau altii nu v-o trageti deloc si visati frumos. Iar eu ma invart pe-aici ca un titirez, frustrat si neinteles.
Nu o sa ma pot afilia niciodata la ceva ce nu-mi place, asa ca urlu!
Sfarsitul lumii
In dimineata asta am visat sfarsitul lumii si nu stiu cum sa zic, dar se facea ca eu eram rolul principal, intr-o atmosfera extrem de apasatoare. Nici nu am auzit alarma de la telefon, care suna din zece in zece minute pana o opresti. A sunat asa timp de o ora.
M-am trezit extrem de derutat, m-am dus la baie si m-am uitat in oglinda. Aveam o fata speriata cum n-am vazut la mine in viata mea. M-am spalat pe fata. Fuck n-am avut asa vis groaznic in viata mea. Ciudat, eu nu tin minte visele si la un moment chiar ma ganeam ca eu nu visez deloc. Dar sa-mi vina asa vis teribil si mai ales dupa o zi perfecta in care am fost la ai mei, m-am jucat cu nepotul ore in sir pe playstation, am fost serviti de mama cu toate bunatatile de care dispunea, m-am simtit din nou copilul rasfatat, am baut cu taica-meu cateva pahare de tuica si am plecat impacat de la ei, dupa un lung timp de neintelegeri cu ei. Cu siguranta ceva se intampla cu mine. Nu sunt indragostit, nu sunt nebun, nu sunt singur, nu sunt nici ok, dar ceva se intampla in mod misterios. Simt de parca as fi evadat dintr-o inchisoare bantuita... Dar tot nu stiu ce-a fost cu visul asta ciudat, care parca m-a zguduit din toate incheieturile. Sunt pe drum, ninge teribil... Sa fie vreo corelare...?:)) Cu siguranta. M-am saturat de stiinta si tehnica. Stiinta te face urat. Iar eu in ultimul timp am fost cel mai urat om posibil... Mi-e dor... Mi-e dor de prieteni, mi-e dor de surori, mi-e dor de lume, de dusmani (desi suna manelistic). Azi sunt Guta :) numai ca nu prea stiu sa sufar. Nu mi-a placut niciodata suferinta... Numai ca pomenesc acest cuvant ma ia cu fiori. Dar nu pot nici sa o neg, e ceva ce exista. Asa ca sunt realist si prefer sa o iau din filme nu din propria mea viata.
Ninge... Abea astept sa ajung pe seara acasa, sa public asta, sa ies la un pahar de vin fiert.
M-am trezit extrem de derutat, m-am dus la baie si m-am uitat in oglinda. Aveam o fata speriata cum n-am vazut la mine in viata mea. M-am spalat pe fata. Fuck n-am avut asa vis groaznic in viata mea. Ciudat, eu nu tin minte visele si la un moment chiar ma ganeam ca eu nu visez deloc. Dar sa-mi vina asa vis teribil si mai ales dupa o zi perfecta in care am fost la ai mei, m-am jucat cu nepotul ore in sir pe playstation, am fost serviti de mama cu toate bunatatile de care dispunea, m-am simtit din nou copilul rasfatat, am baut cu taica-meu cateva pahare de tuica si am plecat impacat de la ei, dupa un lung timp de neintelegeri cu ei. Cu siguranta ceva se intampla cu mine. Nu sunt indragostit, nu sunt nebun, nu sunt singur, nu sunt nici ok, dar ceva se intampla in mod misterios. Simt de parca as fi evadat dintr-o inchisoare bantuita... Dar tot nu stiu ce-a fost cu visul asta ciudat, care parca m-a zguduit din toate incheieturile. Sunt pe drum, ninge teribil... Sa fie vreo corelare...?:)) Cu siguranta. M-am saturat de stiinta si tehnica. Stiinta te face urat. Iar eu in ultimul timp am fost cel mai urat om posibil... Mi-e dor... Mi-e dor de prieteni, mi-e dor de surori, mi-e dor de lume, de dusmani (desi suna manelistic). Azi sunt Guta :) numai ca nu prea stiu sa sufar. Nu mi-a placut niciodata suferinta... Numai ca pomenesc acest cuvant ma ia cu fiori. Dar nu pot nici sa o neg, e ceva ce exista. Asa ca sunt realist si prefer sa o iau din filme nu din propria mea viata.
Ninge... Abea astept sa ajung pe seara acasa, sa public asta, sa ies la un pahar de vin fiert.
Ironie
Rade viata de mine cu gura pana la urechi.
Imi fac de atatea ori probleme din nimica. De fapt problema sunt eu, cred ca toti sunt ca mine si nu am ajuns sa inteleg inca ca oamenii sunt intradevar puternici si ca unele chestii ce mie mi se par extrem de importante, pentru ei sunt de fapt o nimica toata. Daca am urat cu adevarat ceva in lumea asta, am urat puterea, puterea bruta, puterea finuta, puterea subtila, puterea inconstienta, defapt orice tip de putere. Mi se pare ca-i face pe oameni urati.
Urasc sexualitatea zilelor noastre si nu ma pot conforma acesteia, drept pentru care sufar ca un caine si nu pentru ca as reprima ceva, ci pentru ca sunt reprimat datorita caracterului meu exclusivist monogamic, dobandit bine inteles prin experiente(de ce-as fi ipocrit?) Fiecare are dreptul sa caute, sa experimenteze, sa indrasneasca, sa si-o traga la urma urmei cum vrea si unde vrea, cu cine vrea si cu cine nu, cum ii place si cum nu. Dar sa nu vina la mine dupa aia si sa-mi zica dintr-un con de superioritate, fara a-si da seama inca pe ce lume traieste, ca sexu-i sex si dragostea-i dragoste si ca n-au de-a face una cu alta findca ma scarbesc. La mine, lucrurile functioneaza simplu, te-am iubit cu toata inima mea cu greseli prostesti, cu posesivism, cu boala, cu prostie, dar de-adevarate-lea, fara smecherii de doi bani, am fost prost si tampit, golan si nemernic, razbunator si fioros dar niciodata mincinos, parsiv, ascuns si nesigur. Dragostea nu inseamna a te prosti unul pe celalalt si a te bucura pe urma de victoria iscusintei tale. Dragostea inseamna a iesi cu pieptul in fata, mandru ca-ti pasa de cineva si a recunoaste deschis in fata oricui acest lucru. Si doar atunci esti cu adevarat om si doar atunci poti incepe cu adevarat ceva! Pana nu poti realiza cu adevarat asta, esti doar o taratura ca oricare din taraturile acestui pamant. Si nu ma insel, pentru ca eu nu ma insel niciodata.
De azi nu mai rade viata de mine, rad eu de ea.
Imi fac de atatea ori probleme din nimica. De fapt problema sunt eu, cred ca toti sunt ca mine si nu am ajuns sa inteleg inca ca oamenii sunt intradevar puternici si ca unele chestii ce mie mi se par extrem de importante, pentru ei sunt de fapt o nimica toata. Daca am urat cu adevarat ceva in lumea asta, am urat puterea, puterea bruta, puterea finuta, puterea subtila, puterea inconstienta, defapt orice tip de putere. Mi se pare ca-i face pe oameni urati.
Urasc sexualitatea zilelor noastre si nu ma pot conforma acesteia, drept pentru care sufar ca un caine si nu pentru ca as reprima ceva, ci pentru ca sunt reprimat datorita caracterului meu exclusivist monogamic, dobandit bine inteles prin experiente(de ce-as fi ipocrit?) Fiecare are dreptul sa caute, sa experimenteze, sa indrasneasca, sa si-o traga la urma urmei cum vrea si unde vrea, cu cine vrea si cu cine nu, cum ii place si cum nu. Dar sa nu vina la mine dupa aia si sa-mi zica dintr-un con de superioritate, fara a-si da seama inca pe ce lume traieste, ca sexu-i sex si dragostea-i dragoste si ca n-au de-a face una cu alta findca ma scarbesc. La mine, lucrurile functioneaza simplu, te-am iubit cu toata inima mea cu greseli prostesti, cu posesivism, cu boala, cu prostie, dar de-adevarate-lea, fara smecherii de doi bani, am fost prost si tampit, golan si nemernic, razbunator si fioros dar niciodata mincinos, parsiv, ascuns si nesigur. Dragostea nu inseamna a te prosti unul pe celalalt si a te bucura pe urma de victoria iscusintei tale. Dragostea inseamna a iesi cu pieptul in fata, mandru ca-ti pasa de cineva si a recunoaste deschis in fata oricui acest lucru. Si doar atunci esti cu adevarat om si doar atunci poti incepe cu adevarat ceva! Pana nu poti realiza cu adevarat asta, esti doar o taratura ca oricare din taraturile acestui pamant. Si nu ma insel, pentru ca eu nu ma insel niciodata.
De azi nu mai rade viata de mine, rad eu de ea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)