Ura

In viata mea niciodata nu a mers nimic. Ma plang din nou. Mi-o ajuns cu barbatia!
Am luat tot timpul decizii la nervi, am fost tot timpul razbunator, incompetent si neputincios, intr-o comoditate tampita, nici macar de mine inteleasa.
Sunt produsul propriilor mele actiuni. Singurul lucru care ma mai consoleaza. Nimeni nu este vinovat pentru ce mi se intampla, sunt singurul si as face bine sa-mi tin gura si sa ma tarai in continuare ca un vierme amarat. Nu sa scriu aici. Dar undeva trebuie sa rabufneasca astea. M-am saturat, nu mai pot, imi vine sa urlu, sa strig, sa omor!
De ce sunt atat de mandru!? N-am nimic din ce ar trebui, sa ma faca sa fiu asa!
De ce nu ma pot umili ca toti!? Sa fiu un om intre oameni!
De ce nu-mi cunosc limitele!?
De ce ma doare!?
Urasc lumea asta!
V-ati prea aliat cu Dumnezeu si ati si uitat de Dracu. Peste tot in jurul meu atata finete si atata pupincurism ca nu mai suport. M-am saturat de atatea vorbe frumoase, de atatia domni, de atatea mironosite. Sfinti si sfinte. Da, urasc lumea asta frumoasa si plapanda. Urasc lipsa curajului, urasc frica, urasc minciuna, urasc vinovatia, urasc puterea, urasc oamenii, urasc tot defapt si am spus-o de la inceput si ma repet din nou si din nou ca sa ma conving. Sunteti niste denaturati penibili cu morcovu-n fund sa nu cumva sa pierdeti, sa nu cumva sa muriti, sa nu cumva sa va intepati, sa nu cumva sa dati in vre-o boala. Nu poti sa duci cu cineva o conversatie pana la sfarsit in mod constructiv, pentru ca se taie, se sperie si nu reuseste sa-si mentina punctul de vedere cu tarie, indiferent cum, cu calm, vehement, sau cum o fi caracterul fiecaruia si prefera sa iasa, cu "sa nu-mi spui tu mie cum stau treburile" sau "cine esti tu de le stii pe toate". Ok, sunt un nimeni, sau cu mine nu se iese la capat si preferi sa ma tratezi cu aroganta pentru ca nu cumva sa apuc de-asupra ta si sa te ard dupa aia. Inteleg, e un principiu major de autoprotejare, ca nu cumva sa-ti fie zdruncinat sistemul tau de valuori atat de bine consolidat. Iti spun ca la fel e si in situatia mea. Dar daca unul dintre ele e gresit? Poate chiar al meu. Desi nu prea cred. Atunci ce facem? Tu ai luat decizia sa ma ignori. De ce? Iti zic eu, pentru ca nu ma iubesti chiar deloc si nu imi dai nici o sansa. Si pentru asta te urasc si nu iti mai dau nici eu vre-o una. Sau poate nu mai ai putere, rabdare, dar totusi te plictisesti cand ajungi acasa si asta ma face sa te urasc si mai tare.
De fapt adevarul e ca v-o trageti mai mult decat e cazul si uitati de orice altceva din jurul vostru sau altii nu v-o trageti deloc si visati frumos. Iar eu ma invart pe-aici ca un titirez, frustrat si neinteles.
Nu o sa ma pot afilia niciodata la ceva ce nu-mi place, asa ca urlu!

8 comentarii:

  1. lumea in care traim e o lume prefacuta. se preface ca e interesata, se preface ca e amabila, se preface ca munceste, se preface ca ajuta, se preface ca iubeste. e totul o masca. si cand nu esti asa, e greu de suportat.
    ei spun: "capul plecat, sabia nu-l taie", dar eu as spune: mai bine mori in picioare decat in genunchi.
    mersi pentru Rammstein. totdeauna ascult muzica buna aici, la tine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Tina draga mea, nu stiu cum de nu ti-ai dat seama inca, scumpa mea, ca daca esti mai prefacuta un pic, esti cu mult mai atractiva din punct de vedere sexual, stau barbatii dupa tine in limba si ai totul la picioarele tale? :) Si cum in ziua de azi sexul e unul din cele mai capitale lucruri, mai bine incepem sa ne prefacem cu toti si sa traim fericiti, amorezandu-ne fiecare cu fiecare, intr-o libinozitate suava.

    RăspundețiȘtergere
  3. :)))) nu m-a interesat sa avansez pe scara sociala sprijinind tavanul cu picioarele ca sa nu cada pe vreun idiot plasat intre ele grohaind ca in chinurile facerii in timp ce isi inseala senin nevasta.
    vezi, de aia sunt eu afara, la poarta si nu sus in castel ... n-am putut sa urc scara in pozitia aia :))
    stii ca noi am mai abordat o data subiectul asta cu prefacatoria, dar atunci nu erai asa pornit.
    zau de nu ma unge la suflet cand "ma bat cu tine" in idei :) esti mereu ferm si iti sustii ideea pana la capat, cu argumente, nu prosteste :).

    RăspundețiȘtergere
  4. Suntem oameni toti Tina, indiferent cum procedam. Dupa cum am spus, fiecare cu sistemul sau de valuori... Si de-aici face fiecare ce vrea si cum vrea. In orice situatie exista conditii atenuante. Clar, nimeni nu-i perfect.
    Numai eu :))

    RăspundețiȘtergere
  5. :))) ok Mr. Perfect (uite ca nu stiam unde s-a ascuns omul minune :), bine ca mi-ai zis)
    vad ca te-ai calmat, ceea ce e bine, incepi sa fii ponderat in afirmatii si sa gasesti scuze.
    ma bucur ca a trecut furtuna. daca imi permiti o ... imbarbatare veche, din popor :)):
    "Nu dispera, ca pan'la fund e tot asa."
    o seara frumoasa, Adi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc frumos :)
    furtuna n-a trecut, la mine nu trece niciodata, m-am consolat deja cu asta. Acum sunt doar mai moale, asa... Cred ca de la oboseala.

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca imi permiti, eu am observat asa: ca se feresc de adevar ca de ciuma. Adica vii si emiti o parere, si te lasa sa o emiti, fara sa te contrazica. Prefera sa te barfeasca mai apoi, in particular. Dar sa nu te contrazica. Cred ca e si asta un curent. La care ne afiliem sau nu, dupa caz.

    RăspundețiȘtergere
  8. Exact. Problema poate fi si la mine, ca nu stiu sa impachetez ceea ce emit si spun transant si fara ocolisuri, ca pe un adevar absolut fara a lasa de multe ori loc de controverse. Si pac! ma trezesc dintr-o data singur intr-o batalie pe care sincer nici eu nu mai stiu cu cine o port. Defapt, oamenii s-au saturat, ce mai atatea discutii, ce mai atata tam tam, toti stim cum e viata, hai sa bem, hai sa ne-o tragem... Pe mine inca ma doare asta.
    Mersi de vizita :)

    RăspundețiȘtergere