Ironie

Rade viata de mine cu gura pana la urechi.
Imi fac de atatea ori probleme din nimica. De fapt problema sunt eu, cred ca toti sunt ca mine si nu am ajuns sa inteleg inca ca oamenii sunt intradevar puternici si ca unele chestii ce mie mi se par extrem de importante, pentru ei sunt de fapt o nimica toata. Daca am urat cu adevarat ceva in lumea asta, am urat puterea, puterea bruta, puterea finuta, puterea subtila, puterea inconstienta, defapt orice tip de putere. Mi se pare ca-i face pe oameni urati.
Urasc sexualitatea zilelor noastre si nu ma pot conforma acesteia, drept pentru care sufar ca un caine si nu pentru ca as reprima ceva, ci pentru ca sunt reprimat datorita caracterului meu exclusivist monogamic, dobandit bine inteles prin experiente(de ce-as fi ipocrit?) Fiecare are dreptul sa caute, sa experimenteze, sa indrasneasca, sa si-o traga la urma urmei cum vrea si unde vrea, cu cine vrea si cu cine nu, cum ii place si cum nu. Dar sa nu vina la mine dupa aia si sa-mi zica dintr-un con de superioritate, fara a-si da seama inca pe ce lume traieste, ca sexu-i sex si dragostea-i dragoste si ca n-au de-a face una cu alta findca ma scarbesc. La mine, lucrurile functioneaza simplu, te-am iubit cu toata inima mea cu greseli prostesti, cu posesivism, cu boala, cu prostie, dar de-adevarate-lea, fara smecherii de doi bani, am fost prost si tampit, golan si nemernic, razbunator si fioros dar niciodata mincinos, parsiv, ascuns si nesigur. Dragostea nu inseamna a te prosti unul pe celalalt si a te bucura pe urma de victoria iscusintei tale. Dragostea inseamna a iesi cu pieptul in fata, mandru ca-ti pasa de cineva si a recunoaste deschis in fata oricui acest lucru. Si doar atunci esti cu adevarat om si doar atunci poti incepe cu adevarat ceva! Pana nu poti realiza cu adevarat asta, esti doar o taratura ca oricare din taraturile acestui pamant. Si nu ma insel, pentru ca eu nu ma insel niciodata.
De azi nu mai rade viata de mine, rad eu de ea.