George Bacovia
Plumb
Dormeau adanc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vesmant-
Stam singur in cavou... si era vant...
Si scartaiau coroanele de plumb.
Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig-
Stam singur langa mort... si era frig...
Si-i atarnau aripile de plumb.
Poema finala
Eu trebuie sa beau, sa uit ceea ce nu stie nimeni,
Ascuns in pivnita adanca, fara a spune un cuvant.
Singur sa fumez acolo, nestiut de nimeni
Altfel e greu pe pamant...
Pe strada urle viata, si moartea,
Si planga poetii poema lor vana...
Stiu...
Dar foamea grozava nu-i gluma, nu-i vis-
Plumb, si furtuna, pustiu,
Finis...
Istoria contemporana...
E timpul... toti nervii ma dor...
O, vino odata, maret viitor.
Eu trebuie sa plec, sa uit ceea ce nu stie nimeni,
Mahnit de crimele burgheze fara a spune un cuvant,
Singur sa ma pierd in lume, nestiut de nimeni,
Altfel e greu pe pamant...
Hmmm interesant ...:) Il ador pe Bacovia .Sunt putini cei ce il digera pe Bacovia :)
RăspundețiȘtergere